Cand soarele a plans lacrima cea dintai, am plans-o si eu pe ultima,
Caci de la versul: nu pleca, mai ramai! Am ajuns sa spun: Mi-am intalnit iubirea!
Pura, ca prima fiinta pe pamant, mult prea frumoasa,
Strabatut de primul meu gand am zis paseste-mi in casa,
Si primul tau pas a fost prima mea tremurare
Iar primul tau sarut m-a facut sa cred in soare,
Si sa ma cred in stare
Sa infrunt vantul sau sa despart in doua o mare.
Eu iti dau o floare, tu da-mi o petala si un spin,
Spinul sa stiu ca despartirea doare, petala ca sa stiu ca ne iubim
Tu imi dai o zi in plus din viata, cu fiecare zi in care existi,
Si fara tine m-as simti un simplu trup sculptat in gheata, un trist intre oameni tristi
Stiu ca ai fi meritat sa zic mai mult dar ma opresc aici
Caci si tacerea este un cuvant, depinde felul in care il zici,
Iar ?Te iubesc!? este mult prea simplu ca sa exprime mult,
Ca sa-ntelegi ce vreau sa zic intra-mi in suflet si in gand. |